Sursele se verifică din șase în șase ore.
Cifrele se citesc din baza noastră la fiecare încărcare a paginii —
inclusiv atunci când nu ne avantajează. Vezi
sursele.
Un program vede că a apărut un anunț. Ghidul îl
citește un om — și îți scrie ce condiții am putut verifica pentru firma
ta, câte n-am putut, și când nu merită să te apuci. Fără AI la partea care
te costă dacă greșește.
Un minut. Fără cont, fără card. Toate câmpurile sunt
obligatorii — de ele depinde dacă îți putem spune că un apel te privește.
Întrebări
De ce nu mă uit singur pe granturi.imm.gov.ro?
Pentru că e unul din 30 de locuri, și acoperă
doar ce dă acel minister. Un apel care te privește poate veni de la AFIR, de la
Administrația Fondului pentru Mediu, de la Ministerul Energiei sau de
la agenția de dezvoltare din regiunea ta — niciunul nu publică
acolo.
Și pentru că partea grea nu e să afli că un apel există. E să afli
dacă te privește, ceea ce înseamnă un ghid de 60–100 de pagini, din
care jumătate sunt anexe.
Cât de des apar apeluri noi?
Pe toate cele 30 de surse, câteva pe săptămână. Dar pentru o
firmă anume, care se potrivește pe cod CAEN, județ și mărime, câteva
pe an.
Asta e și ideea. Nu primești un buletin săptămânal pe care înveți
să-l ștergi — primești trei-patru emailuri pe an, fiecare despre un
apel la care chiar poți depune.
Ce se întâmplă dacă ratez un termen?
Răspunsul cinstit: nu garantăm nimic și nu răspundem pentru
depunerea ta. Suntem un semnal, nu un contract.
Ce facem ca să scadă riscul: îți scriem când se deschide
apelul, nu cu trei zile înainte de închidere; termenul din email e
copiat din ghid, nu calculat de noi; iar dacă ghidul nu dă un termen,
câmpul rămâne gol în loc să conțină o dată inventată.
Verifică termenul în ghidul oficial înainte să te bazezi pe
el. Linkul e în fiecare email, iar apelurile se prelungesc și se
închid mai devreme mai des decât ar trebui.
Folosiți AI? Cât de precis e?
Nu, și e o alegere, nu o lipsă. Un program se uită pe
paginile surselor și observă că a apărut un link nou. Atât.
Tot ce contează — cine poate aplica, cât se dă, până când, ce
riscuri are — citește un om din ghid. Un model care rezumă un ghid de
80 de pagini nimerește vreo 90%, iar cele 10% sunt exact felul de
greșeală care te costă depunerea: un termen citit greșit, un „deschis”
dedus dintr-o pagină care spune „urmează să se deschidă”.
De aceea un apel fără numele celui care i-a citit ghidul nu poate
pleca în niciun email — e o condiție scrisă în cod, nu o promisiune.
Și de aceea verdictul spune mereu „am verificat 3 din 9
condiții”, cu celelalte 6 enumerate, în loc de un procent care
sună bine.